Nu ai crede că un apartament care a trecut binișor de suta de ani mai poate să capete strălucirea unei locuințe noi. Și încă să aibă farmecul pierdut al caselor de altădată. Înainte de renovare, acest apartament situat într-o clădire din secolul al XIX-lea, în cartierul Salamanca din Madrid, se găsea într-o stare avansată de degradare. În mare parte, se păstrase planul inițial al locuinței, însă holurile și camerele erau foarte mici și întunecate. După renovare însă totul s-a schimbat. Încercând să reconfigureze cumva toate aceste spații în spirit modern, arhitecta Irene Benjumea a scos la lumină multe elemente originale, un adevărat omagiu adus trecutului acestei case. S-au păstrat, spre exemplu, stâlpii de lemn cu cleme metalice, care marchează trecerea dintr-o cameră în alta.
Alte mici suveniruri de epocă sunt obloanele din lemn, restaurate și vopsite apoi în alb, sau șemineul care ocupă o poziție privilegiată în camera de zi. În rest, totul este adus în prezent. Nu doar în ceea ce privește mobilierul sau accesoriile, ci din punct de vedere al întregului concept folosit în realizarea lucrărilor de renovare. Vitalitate, modernitate și multă lumină au fost criteriile pe care Irene Benjumea le-a avut în vedere atunci când a preluat acest proiect.
Pe parcurs, și-a propus însă să profite, pe cât posibil, și de istoria centenară a acestui apartament, scoțând în evidență elemente din trecut pe care nu se gândise că le va descoperi în timpul amenajării locuinței. Irene Benjumea a redefinit întregul apartament printr-o reamenajare modernă, mult mai practică, sporind în același timp luminozitatea încăperilor. „Dificultăți mari am întâmpinat din cauza modului în care erau dispuși pereții portanți, mai ales în perspectiva de a extinde spațiile“, explică arhitecta. Ferestrele mari, majoritatea cu ieșire pe terasă, permit luminii naturale să pătrundă din plin în camerele care, până în urmă cu ceva timp, erau mai degrabă întunecoase.
Tot în ideea de a oferi mai multă luminozitate și pentru a maximiza spațiile, atât pereții, cât și tavanele, au fost vopsite în alb. Podeaua din stejar vine în completarea acestor opțiuni de amenajare a interioarelor, iar rezultatul este cu adevărat spectaculos datorită mobilierului eclectic. Proprietarii au decis să combine piesele clasice de mobilier, cu cele moderne, concepute special pentru acest proiect. În plus, la loc de cinste se află mai multe lucrări de artă contemporană și obiecte care au valoare sentimentală.
Cu siguranță, una dintre cele mai importante zone ale casei este livingul, șemineul fiind piesa de rezistență din această încăpere. Încadrat de două picturi semnate de Rafael Canales, acesta are de o parte și de alta câte două bobine de piele recuperate de la o veche fabrică de textile. Perechea de canapele, așezate față în față, se potrivește cu covorul tip Kilim. Încă o dată, elementele moderne se combină cu cele clasice.
Cele două scaune metalice vin în contrapondere, cumva, cu fotoliile ce au aspect antichizat. Intrarea în salon este străjuită de cei doi stâlpi din lemn pe care Irene Benjumea i-a descoperit și recuperat în timpul lucrărilor de renovare, iar la ferestre au fost reinventate, practic, vechile obloane. În zona de dining, masa cu blatul din sticlă este încadrată de patru scaune transparente, iar pe mijlocul peretelui iese în evidență o altă lucrare de artă contemporană. De remarcat simetria obiectelor ce se regăsesc pe etajerele din această încăpere.
Dormitorul este luminos și aerisit, o pată de culoare fiind peretele accent, vopsit într-o nuanță intensă de albastru. Tabloul supradimensionat este de fapt o fotografie de mari dimensiuni realizată în timpul lucrărilor de renovare a apartamentului, fiind dorința proprietarilor de a-și aduce aminte din ce punct a pornit proiectul de renovare a locuinței lor.
Nuevo Estilo
No Comments