Ştii vorba aceea ”alege-ţi o meserie pe care o iubeşti şi nu va trebui să munceşti nici măcar o zi din viaţă”? După acest principiu s-au ghidat Brigitte şi Alain Garnier când au deschis showroom-ul de antichităţi, din apropiere de Bruges. Au pornit în această aventură în urmă cu zece ani, fără să ştie exact încotro se vor îndrepta lucrurile. Prima investiţie a fost achiziţionarea unui spaţiu în care să expună toate obiectele preţioase pe care le adunaseră de-a lungul timpului. Voiau un loc aparte, care să le reflecte dragostea pentru trecut, pe cât posibil în zona rurală a Flandrei. ”De la început, am avut ideea să le oferim clienţilor noştri un întreg concept. Nu am vrut să facem un magazin de antichităţi oarecare, ci să creăm un loc în care să conteze doar respectul pentru frumos”, explică Brigitte.
După îndelungi căutări, cei doi au dat peste o fostă mănăstire catolică, datând din secolul al XVI-lea. Mănăstirea aparţinuse de Abaţia Vaucelles din nord-vestul Franţei, însă a fost părăsită la începutul secolului XIX. Din cauza trecerii timpului, structura a avut de suferit, iar o bună parte din dependinţe nu mai erau funcţionale. Ani de zile, lăcaşul monahal a fost lăsat în grija a zece călugări cisterieni care supravegheau ca terenul să nu fie inundat. Despre pământuri se spune că aparţinuseră cândva contesei de Flandra, Margareta a II-a.
Câteva clădiri vechi din piatră, cu geamuri sparte şi acoperişuri gata să se prăbuşească, la o adiere mai puternică a vântului, pajiştile înverzite şi liniştea care învăluia întreaga zonă sunt primele impresii de care cei doi soţi îşi aduc aminte în detaliu, chiar şi acum, un deceniu mai târziu.
„Ne-am îndrăgostit în primul rând de istoria locurilor. Construcţia în sine, să recunoaştem, era o ruină”, povesteşte Brigitte. „Ne-am apucat de renovări, pornind de la consolidarea zidurilor, la înlocuirea tocăriei şi a acoperişurilor. Interioarele au fost recompartimentate în funcţie de nevoi”.
Atât de mult au îndrăgit acest colţ al Flandrei încât au hotărât să se mute permanent aici, departe de zumzetul şi agitaţia oraşului. Un corp de clădire a fost transformat în reşedinţă a familiei, iar un altul a devenit showroom de antichităţi.
Bucataria familiei Garnier
Clienţii nu au întârziat să apară, iar cochetul magazin şi-a câştigat rapid notorietatea în rândul colecţionarilor de artă. Afacerea a fost extinsă ulterior şi pe partea de organizare de evenimente.
„Ne-am dat seama că putem să trecem la un alt nivel, în momentul în care oamenii care ne treceau pragul au început să ne întrebe unde se pot caza peste noapte. Pe proprietate, mai exista un corp de clădire, un vechi hambar, pe care nu apucaserăm încă să îl renovăm, aşa că am hotărât să amenajăm acolo o mică pensiune. S-a pornit de la zero, pentru că nu aveam nici măcar ciment turnat pe jos. În loc de podele, era doar pământ”, povesteşte Brigitte.
Faţada a rămas intactă, pentru că s-a dorit păstrarea autenticităţii, însă interiorul a fost amenajat într-un stil contemporan, cu o atenţie deosebită pentru calitatea finisajelor.
În momentul de faţă, The Little Monastery, cum a fost denumită pensiunea, dispune de trei dormitoare spaţioase, fiecare cu baie proprie, o zonă de living şi o mică bucătărie. În curând însă vor fi amenajate încă două dormitoare.
„Este un amestec între un hotel de lux şi o casă de vacanţă. Am adăugat influenţe din toate colţurile lumii, de la obiecte asiatice, la antichităţi sau artă contemporană. Mulţi ne-au spus că locul este încărcat cu o energie pozitivă şi că au trăit la noi sentimentul regăsirii de sine. Nu cred că există satisfacţie mai mare decât să întâlneşti oameni care îţi împărtăţesc pasiunile şi felul de a privi viaţa, per ansamblu”, povesteşte Brigitte.
Deşi fiecare încăpere a fost decorată în stil propriu, există o coerenţă a întregului. Pereţii albi denotă prospeţime, iar tonurile discrete de gri adaugă un plus de eleganţă. Textilele de cea mai bună calitate te duc cu gândul la un hotel parizian, în timp ce tadelaktul pereţilor aminteşte de minunatul Maroc.
Mi-a plăcut mult acest loc, dar mai ales povestea din spatele lui. O dovadă clară că lucrurile făcute din pasiune nu pot avea decât sorţi de izbândă.
No Comments