Amintirile din copilăria lipsită griji şi plină de bucurii au fost cumva transpuse în renovarea acestei ferme. Atunci când Ana şi soţul ei, Peter, au cumpărat proprietatea, undeva la începutul anilor 90, casa încă avea accesorii specifice anilor 60-70. Era, aşadar, nevoie de o modernizare capitală.
Peter a construit un bungalou înainte de a porni lucrul la casa în stil georgian. Acolo au locuit o vreme, în aşa fel încât să le fie mai la îndemână să participe activ la lucrările de refacerea a locuinţei. Pentru că se găsea într-o stare deplorabilă, au fost nevoiţi să dea totul jos până la cărămidă. Ana povesteşte amuzată că au fost vizitaţi în acea perioadă de un prieten care, întâmplător, era constructor. După ce a văzut casa în paragină, i-a sfătuit să nu se atingă de ea. Cei doi soţi au mers însă mai departe cu lucrările de renovare, au eliminat din piesele originale care nu mai puteau fi folosite şi le-au recuperat pe altele, acolo unde acest lucru a fost posibil. Cu siguranţă, însă, nu a existat un mare plan înainte.
Ana a amenajat treptat, de-a lungul mai multor ani, grădina. La început, în jurul casei se găsea doar teren agricol, însă celor doi proprietari le-au plăcut din start eleganţa şi echilibrul proprietăţii.
În camera de zi, Ana a îmbinat în mare stil noul şi vechiul, canapelele cu şemineul achiziţionat dintr-un târg de vechituri din orăşelul Batley. Pernele le-a cumpărat dintr-un magazin de antichități, în timp ce mobilierul a venit de la casa de licitație John Walsh. Biroul de scris l-au primit de la un prieten apropiat și se potrivește perfect cu fereastra pătrată, în stil georgian.
Clădirea avea nevoie de ferestre noi, pentru că vechile cercevele erau putrede și n-au mai putut fi salvate. De asemenea, au fost instalate unele cabluri și instalații noi. Tencuiala a fost dată jos până la cărămidă și pardoselile noi au fost așezate peste teracota victoriană, care fusese grav afectată de trecerea timpului.
Casa nu are fundaţie. A fost construită direct pe pământ însă, cu toate acestea, este foarte solidă. De altfel, singura lucrare necesară la structura de rezistenţă a fost ridicarea unui zid de susţinere în pivniţa care până atunci fusese blocată. Proprietarii au vrut să poată folosi acest spaţiu în sguranţă. Pereţii au fost tencuiţi respectând stilul clădirilor vechi din zonă. Şi grinzile originale au fost recondiţionate, vopsite şi acum stârnesc admiraţia tuturor celor care trec pragul casei.
Când vine vorba de decoraţiunile interioare, rareori Ana merge la cumpărături cu un plan bine stabilit în minte. Preferă să petreacă şi câteva ore bune până când găsește ceva ce-i place cu adevărat – fie că este vorba de o carte de poezie în miniatură, cu o inscripție mică în interiorul coperții, o bucată de tapiserie sau o piesă mare de mobilier.
Peste tot în casă se poate observa cum noul este combinat cu vechiul. De altfel, Ana admite că nu este adepta unui stil anume. Îi place să cumpere ceea ce doreşte, fără a cheltui însă o avere. Recunoaşte totuşi că are o slăbiciune pentru obiectele care au o istorie în spate, lucruri prețuite de cineva care a trăit cu mai bine de o sută de ani în urmă. Cert este că are grijă ca nimic să nu se piardă sau să fie irosit. Proprietarii găsesc întotdeauna un rost pentru diversele obiecte care îi înconjoară. Spre exemplu, valizele mai vechi au fost aşezate una peste cealaltă pentru a crea un dulap suplimentar în care se găsesc hainele din afara sezonului sau lenjeria de pat.
În dormitorul principal, patul este îmbrăcat cu o cuvertură și cu perne de mătase provenite de la fiica Kate. Perdelele sunt realizate din țesături ce provin de la o fabrică din apropiere, şi au fost cumpărate cu ani în urmă. Oglinda avea inițial rame aurii, dar Ana a pictat-o în alb pentru a completa camera.
Real Homes
No Comments