Intreaga poveste a inceput in 2004 cand Silvio, arhitect de meserie, impreuna cu sotia sa Elisabetta, profesoara de limba franceza in Treviso au zarit un afis lipit pe geamul unei agentii imobiliare. O moara de apa, datand din jurul anului 1570, era scoasa la vanzare. Curiosi sa vada despre ce e vorba, au facut un drum pana in San Bartolomeo di Breda di Piave. Batrana moara era pe jumatate cazuta. Acoperisul era distrus aproape in intregime, iar in interior copacii sparsesera cu radacinile lor pardoseala de piatra. Si cu toate astea, Silvio a vazut potential in aceasta cladire ce zacea in paragina de ani de zile. S-a consultat cu sotia sa Elisabetta si dupa ce au facut un calcul estimativ, au hotarat sa cumpere cladirea incarcata de istorie.
Initial au vrut sa o transforme in locuinta permanenta, dar si-au dat seama ca e mult prea mare numai pentru ei doi. Asa a aparut pentru prima data ideea amenajarii unui boutique-hotel in vechea moara. Bugetul pentru un astfel de proiect depasea cu mult veniturile familiei, dar au crezut atat de mult in potentialul acestei cladiri, incat au fost dispusi sa isi asume orice risc. Si-au vandut apartamentul din Treviso, au apelat la un credit in banca si s-au apucat de treaba.
Un proiect de suflet
„Cand am vazut prima data moara, era practic o ruina”, isi aminteste Elisabetta, „dar avea un farmec aparte, ce nu poate fi descris in cuvinte. Ne-am dorit din tot sufletul sa ii readucem frumusetea de odinioara. A fost nevoie de patru ani de munca si de sacrificii, dar a meritat efortul. Sotul meu este cel care a reusit sa transforme in realitate acest vis. Este un arhitect cu o imaginatie fantastica si cu un incredibil simt estetic”, marturiseste, cu mandrie, Elisabetta.
Dar renovarea batranei mori nu a fost deloc o sarcina usoara, mai ales ca fondurile erau limitate. Pentru a face fata cheltuielilor, au reciclat o buna parte din materiale. Au cautat in toata Italia caramizi la un pret rezonabil, care sa pastreze acel aer autentic de vechi. La fel s-a intamplat si cu grinzile de lemn de pe tavan. Incet, incet, lucrurile au inceput sa prinda contur, iar in 2008 Rosa Rosae si-a deschis oficial portile.
Interiorul este o intoarcere in timp, intr-o epoca medievala, a domnitelor si cavalerilor. Pardoseli noduroase, pereti imbracati in piatra, tavane cu grinzi expuse sau paturi de lemn cu baldachin sunt elemente ce intregesc un peisaj incarcat de istorie si de romantism. Insa partea cu adevarat spectaculoasa este integrarea mecanisului original al morii in amenajare. Asa ca daca vrei sa traiesti o experienta cu adevarat inedita, cazarea intr-o moara din secolul al XVI-lea ar fi sigur ceva de incercat.
Sursa foto: Paperblog, One King Design
No Comments