Lili Sumănaru, învățătoarea pentru care ziua pare să aibă mult mai multe ore decât pentru noi, ceilalți

Lili este genul ăla de om cu o energie incredibilă. E mamă, învățătoare, artistă, voluntar și, ocazional, speaker. Adoră să picteze, să facă fotografii, să interacționeze cu oamenii, să ajute și să se implice în tot felul de proiecte. Spune că i-ar fi greu să se descrie și nici nu-i prea place ipostaza asta. Preferă că tot ce face să vorbească în numele ei.

Își aduce aminte că în adolescență visa să dea la Academia Militară. Viața îi pregătise însă alt traseu și a ajuns la catedră, predându-le prichindeilor din 1-4. Momentan, a luat o pauză ca să își dea seama ce vrea să facă pe viitor. Știe sigur că adoră să fie înconjurată de oameni, să iasă din zona de confort, câte un pic, în fiecare zi, să încerce lucruri noi și să împartă bucurie oriunde s-ar duce.

”Îmi place să lucrez cu copiii, dar mi se pare că învățământul standard îi pregătește prea puțin pentru viața reală. Mă gândesc cât de mult ar conta ca cineva să te îndrume de mic către ceva care chiar să ți se potrivească. Sunt convinsă că altele ar fi rezultatele dacă elevii ar învăța într-un cadru mai puțin rigid”, crede Lili.

Proiectul ”Copilării urbane” a apărut tocmai din nevoia de a-i educa altfel pe cei mici, stimulându-le creativitatea, îndemnându-i să fie activi, curioși și sociabili. Noile generații au parte de provocări diferite comparativ cu ce-am trăit noi, spune învățătoarea, așa că e important să te adaptezi, dar și să-i implici pe cei mici în activități care să-i smulgă din fața ecranelor.

Anul trecut a fost ”episodul pilot” al proiectului, dar se pare că ideea chiar a prins, dacă  ne uităm la numărul de înscrieri pentru ediția din vară. Lili spune că astfel de activități îi învață pe cei mici să devină mai independenți, să capete încredere în forțele proprii și să își formeze un soi de conduită care nu se predă în școală.

”Prin joc, copiii experimentează și descoperă lumea. De aici a pornit ideea taberelor noastre. Acumularea de noi cunoștințe ar trebui să fie un proces distractiv, chiar și în cadrul învățământului de masă. Anul trecut, cei mici au avut prilejul să descopere Constanța, să își dezvolte latura artistică sau să încerce lucruri noi prin experimente științifice practice. Asta ne dorim și pentru ediția din vară. Și de ce nu, am vrea ca părinții să fie alături de cei mici în toată aventura din tabără”, spune tânăra.

Juniori in actiune. Foto: Copilarii urbane

În 2018, Lili a desfășurat campania ”Semne de carte pentru bănci adecvate”. E un proiect de care își amintește cu drag și acum pentru că din banii strânși a putut să schimbe băncile vechi pe care învățau elevii săi. Nopți întregi n-a închis ochii, încercând să pirograveze cât mai multe bețișoare de lemn. A reușit însă ce și-a propus și datorită rețelelor de socializare. Mesajul s-a rostogolit rapid în online și zeci de oameni i-au întins o mână de ajutor. Ba chiar, o persoană a cumpărat singură 50 de semne de carte.

”Dacă mergem pe principiul că nu se poate, nu o să se întâmple niciodată nimic. Eu am predat la o școală de cartier, fără prea mari pretenții, cu copii ce provin din familii defavorizate. Părinții nu și-ar fi permis să dea bani pentru schimbarea mobilierului din clasă. Nici unitatea de învățământ nu ar fi avut de unde să investească. Dar, cu un pic de inițiativă, lucrurile se pot schimba, iar pentru cei mici diferența e uriașă. Contează enorm calitatea mediului în care înveți. Gândiți-vă cât timp petrec elevii la școală, nemișcați în băncile lor”, spune Lili.

Partea de pirogravură e un hobby pe care îl are de multă vreme. A învățat să facă totul pe cont propriu, exersând sârguincios, făcând greșeli, trecând chiar și prin mici accidente.

Poți să-i admiri lucrările pe pagina de Facebook. Pictează minunat și pe lemn, decorând cu multă migală diverse obiecte: farfurii, casete, linguri.

E foarte complicat să o descrii pe Lili pentru că e un om mega talentat, de un optimism molipsitor și cu o energie senzațională. O persoană pentru care nu există ”nu pot”, există ”nu vreau”, genul acela de model care merită toată promovarea din lume. Recunosc, mi-e tare drag să cunosc oameni așa. 🙂

Previous Post Next Post

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply