Sunt vreo zece ani de când Corina a început să transforme terenul din Prahova într-un adevărat parc, cu zeci de specii de plante și arbuști, care mai de care mai spectaculoase. Nu a apelat la profesioniști, ci s-a pus la punct cu toate informațiile, citind sfaturi și instrucțiuni de îngrijire pe diverse site-uri sau reviste de specialitate. An de an, a adăugat la colecția sa plante care îi erau dragi, ajungând să facă din locul lăsat de socrii săi un adevărat colț de rai.
Privind fotografiile, e greu să îți imaginezi că toată scenografia aparține unui om fără experiență în domeniul peisagisticii. Ce-i drept, între timp, Corina a aflat cam tot ce se putea despre plantele preferate, iar contul său de Facebook a devenit un punct de întâlnire virtual pentru toți ce-i care îi împărtășesc pasiunea.
Iazul, care este de fapt, o piscină naturală este locul preferat al întregii familii. Culmea este că și pe timp de iarnă e la fel de popular, prietenii înghesuindu-se să joace hochei pe suprafața sa înghețată.
”Lacul nu fusese în plan, de la început, dar a fost soluția pe care am găsit-o pentru a masca un șanț care traversa terenul. În mod normal, ar fi trebuit să aducem 30 de camioane de pământ ca să-l astupăm, așa că am fost nevoiți să căutăm alternative. M-am uitat pe internet și am văzut că există o folie de butil folosită în străinătate pentru amenajarea de piscine naturale. A fost complicat până am găsit un furnizor, dar am reușit, în cele din urmă, să facem rost de acest tip de folie”, își amintește Corina.
Lacul este o minunăție, fiind înconjurat de vegetație luxuriantă, tufe de bambus sau sălcii plângătoare. Pe luciul său, înălțată pe un bolovan de piatră, stă gânditoare, ”prințesa de pe lac”, o statuie din bronz semnată de Mihai Istudor, care, după ce a fost mutată din cameră în cameră, și-a găsit aici locul perfect de meditație.
În zilele călduroase de primăvară, pontonul devine zonă de relaxare pentru blănoșii familiei, cățeii și pisicile făcând, cu rândul, plajă pe scândurile de lemn ce se întind, într-o fâșie îngustă, deasupra apei.
”Și eu, și soțul meu suntem mari iubitori de animale. Avem vreo șase căței, adunați de pe stradă, avem pisici, păsări. Nu le ținem separat, se pot plimba, în voie, prin toată grădina. Au libertate deplină ”, spune Corina. Prietenii necuvântători ai familiei au locul lor special, inclusiv pe terasa de lângă lac, unde lenevesc, ore în șir, pe fotoliu.
”A fost o perioadă în care făceam săptămânal drumul Slănic – București, cât copiii erau încă în școală. Acum sunt mari, pe picioarele lor, așa că am putut să ne retragem full time în Prahova. Pentru mine nu există bucurie mai mare decât să stau cu florile mele, cu animalele, să îmi fac de lucru în jurul casei”.
Grădina Corinei este spectaculoasă și prin felul în care sunt așezate plantele. Nu a vrut să aibă ronduri foarte clar definite, ci și-a dorit un loc sălbatic, în care mâna omului abia să se simtă. Fațada exterioară este acoperită de plante cățărătoare, iar în locul gazonului tuns perfect a preferat să aibă în jurul casei, iarbă și mușețel sălbatic.
Corina spune că nu petrece atâta timp în grădină cum s-ar putea crede, pentru că are foarte multe tufe și arbuști care nu necesită atâta îngrijire. Fiul său a studiat peisagistică la București, dar, spune ea, nu sunt deloc pe aceeași lungime de undă în ceea ce privește amenajarea grădinii.
”Nu pot să spun că a moștenit de la mine pasiunea asta. A fost o decizie de ultim moment să facă peisagistică, dar îi place. Și-a deschis și un birou care se ocupă cu așa ceva. Clar nu ne potrivim ca stil, pentru că de fiecare dată când vine la Slănic îmi spune că nu am plantat bine o plantă, că o tufă trebuie mutată mai încolo ș.a.m.d. Eu nu am amenajat spațiul după o schiță sau un plan anume, ci după cum mi-a plăcut”.
Corina este atât de atașată de grădina sa ca a vrut să fie vizibilă din orice colț al casei. Inclusiv în baie a pus un geam pentru a admira priveliștea în timp ce se relaxează în cadă. Un proiect de care este tare mândră este și sera făcută, împreună cu soțul său, din uși și ferestre vechi, adunate de pe la prieteni. În felul acesta, are legume și verdețuri proaspete tot timpul anului.
6 Comments
Cine vrea…poate!. Omul sfințește locul!. Nu se face bătănd din palme și cu trabă făcută de altul, chiar cu extrem de mare probitate în: experiență, în simț de grădinar, tot lipsește ceva. Nu a ca al tău!. De citit, de învățat se poate. Să filtrezi ce se potrivește la tine și să iei decizii, e foarte reconfortant când vezi prin prizma altuia că a meritat efortul . Succes în continuare și cât mai mulți ucenici să vă urmeze pilda și sfaturile!. Bravo!.
Ps. Articolul în text nu are loc de a descrie chichițe. E de …”căscat ochi” la detali ale stării plantelor, locație. perspectivă de viitor.
Aceasta doamna este o inspiratie! Pe un grup ne raspunde mereu la intrebari, ne si dojeneste sa corectam greseli si niciodata nu se lauda! Aveti un lant muntos de respect din partea mea!
Da, am văzut că tot timpul dă sfaturi iubitorilor de flori, îi ajută cu informații despre diferite specii. Se vede că este pasionată de treaba asta. 🙂
De vis! Cat mai natural mi-as fi dorit si eu gradina…dar sotul a facut altfel. Felicitari!
Și mie mi-a plăcut că totul pare lăsat așa, de la natură. De vreo 15 ani se ocupă de grădina asta, așa că rezultatele au venit în timp.
Dzeu sa o odihneasca
RIp prietena draga