Fiecare clădire are în spate o poveste aparte ce merită spusă. Principiul simplu după care se ghidează Florent Weil, fondatorul companiei Inside SAS, este dovada respectului faţă casele cu istorie. Pentru el fiecare nou proiect reprezintă o oportunitate de a readuce la viaţă elemente decorative, piese de mobilier, grinzi sau cărămizi expuse. Iar renovarea acestei ferme situată în Yvelines, nu departe de Paris, nu face excepţie de la regulă. Clădirea principală a fost transformată într-o casă cu un farmec autentic. Sufrageria deschisă, ca de altfel majoritatea încăperilor, au fost modernizate într-o notă etnică, cu influenţe aduse tocmai din Tunisia.
Fiind vorba de prima lor casă, cei doi proprietari au dorit să cântărescă bine situaţia înainte de a lua o decizie, să cunoască toate amănuntele legate de ferma din Yvelines. Şi, după nenumărate ezitări, au acceptat provocarea de a renova clădirea lăsată în paragină încă din anii 60. Cele mai mari probleme au fost la interioare, însă casa avea potenţial. Numai prin izolarea şi reamenajarea mansardei s-au obţinut în plus 80 de metri pătraţi, din cei 145 cât măsoară întreaga casă. Cei doi soţi au visat încă de la început să creeze o atmosferă în care să domine simplitatea şi materialele naturale. Cum proprietatea nu se găsea în cele mai bune condiţii, s-au impus lucrări serioase de renovare. Acolo unde a fost necesar constructorii au dat jos totul până la cărămidă. Pentru a crea o atmosferă caldă, pereţii ce separau livingul de bucătărie au fost eliminaţi.
La etaj au apărut două camere pentru copii şi un dormitor matrimonial ce se întinde pe 40 de metri pătraţi. În plus, proprietarii şi-au dorit să aibă o baie deschisă către dormitorul matrimonial, în care elementul central să fie o cadă cu picioare. Echipa de specialişti în renovare a avut grijă să pună în valoare detaliile şi istoria casei. Materialele au fost refolosite pentru a da autenticitate iar o parte din pereţii din piatră au fost lăsaţi nefinisaţi. În general însă au fost folosite nuanţe deschise pentru a da luminozitate camerelor.
Holul vine să dea o aură misterioasă acestei căsuţe cu personalitate. Legătura cu bucătăria se face fără ca vreun perete să mai obtureze în vreun fel comunicarea. De altfel motivul principal pentru care s-a renunţat la ziduri este acela de a permite luminii naturale să pătrundă în cameră. În aceste condiţii, parterul, care beneficia de doar trei ferestre a fost deschis.
Bucătăria, amenajată iniţial în stil rustic, a fost schimbată în totalitate, în manieră industrială cu corpuri de iluminat metalice şi masa din lemn brut cu picioare din fier. Fiind vorba de o familie destul de numeroasă, cu trei copii, a contat de la bun început ca spaţiile să fie cât mai generoase.
Pe podeaua din lemn de stejar de la parter, încăperile se succed una după alta într-un spaţiu integral deschis. Din bucătărie până în living stilurile sunt însă diferite. Salonul, spre exemplu, are mai degrabă caracteristici etnice. Felul în care a fost decorat duce cu gândul la vacanţele familiei în Maroc, Algeria sau Tunisia. Materialele naturale, motivele specifice acestei regiuni şi mare parte din mobilier sunt toate parte a culturii nord-africane.
În capătul scării ce duce la mansardă se găseşte dormitorul matrimonial, din nou un spaţiu deschis, în care peretele spre baie a fost eliminat. Una din surprize este fereastra din acoperiş care umple cu lumină întreg spaţiul.
Însă piesa de rezistenţă este cada care pur şi simplu invită la relaxare.
Cote Maison
No Comments