Pentru un adevărat arhitect, oricare din proiectele realizate de-a lungul timpului lasă în urmă măcar un dram de valoare sentimentală. Ce se întâmplă însă atunci când chiar unul dintre părinți îți cere să proiectezi o cabană? Ei bine, aceasta este povestea micuțului refugiu ridicat la marginea unei păduri de lângă satul Nouvelles, în sudul Belgiei. Într-o bună zi, tatăl arhitectului Max de Rosee i-a propus acestuia să-i construiască o cabană pe proprietatea ce o deține pe marginea lacului. Mare iubitor de natură, de Rosee senior a pus și câteva condiții. Cea mai importantă, ca lemnul folosit să provină doar din copacii culcați la pământ de o furtună în urmă cu câțiva ani.
Proiectul s-a transformat rapid într-o ambiție personală a directorului de la De Rosee Sa, firma de arhitectură cu sediul în Londra, chiar dacă lucrările s-au desfășurat doar în timpul vizitelor pe care arhitectul le făcea din Marea Britanie în Belgia. Cabana a fost ridicată pe o veche structură de lemn dărăpănată, iar Max a trebuit să respecte încă o solicitare a tatălui său, dimensiunea construcției să nu depășească 35 de metri pătrați. Nici bugetul nu a fost unul prea generos, undeva la 28.000 de euro, cam prețul unei garsoniere în București.
Cabana din pădure a fost concepută să fie locul perfect de picnic și grătar, dar, la nevoie, să poată îndeplini rapid și funcția de casă de oaspeți sau studio. Așadar, o construcție simplă și economică, ridicată cu materiale cât mai ușoare, motiv pentru care s-a optat pentru grinzi de lemn și placarea la interior cu pereți OSB expuși. Doar în cazul fundației s-a folosit beton. La exterior pentru a da autenticitate – tatăl arhitectului și-a dorit o cabană care să se asemene cât mai mult cu vechile ferme ale agricultorilor belgieni – lemnul a fost înnegrit cu ajutorul unui amestec de vopsea și ulei ars de motor reciclat de la tractor.
Spațiul interior a fost proiectat să găzduiască diverse activități, inclusiv de lucru, de dormit sau socializare, motiv pentru care în afară de soba pe lemne, care asigură încălzirea camerei principale, nu există nici un alt corp de mobilier fix, tocmai cu scopul de a oferi o flexibilitate deplină într-un spațiu restrâns. Toaleta se găsește la un capăt, în timp ce la celălalt capăt se află o mică recepție.
Pentru a capta frumusețea naturală a împrejurimilor, cabana are deschidere spre o punte de lemn, pe care oaspeții pot să se relaxeze admirând lacul din apropiere.
După câțiva ani petrecuți între Londra și Nouvelles, Max de Rosee, director al firmei De Rosee Sa, se declară mulțumit de rezultatul eforturilor depuse în toată această perioadă pentru ridicarea cabanei din Belgia. ”Am lucrat la această cabană timp de câțiva ani. E minunat să vedem refugiul din Nouvelles finalizat, mai ales că nu a fost vorba doar de proiectare, ci și de construcția propriu-zisă. S-a vărsat multă sudoare și câteodată, chiar și sânge, când au existat mici accidente de lucru. Tatăl meu are o pasiune pentru mediul înconjurător. A fost ideea lui să folosim copaci doborâți de furtunile de acum câțiva ani pentru a construi o cabană asemănătoare cu cele ale fermierilor din zonă. Deplasările în Belgia au fost o șansă de a lega o echipă, în încercarea noastră de a înțelege mai bine felul în care localnicii utilizează diverse materiale și modalități de a construi”.
Archdaily
No Comments