”Educatia ceramică, și în general, educația artistică în România pune accent pe originalitate și creativitate, pe când în Asia atenția cade pe disciplină: prin practică nesfârșită ajungi la perfecțiune”, povestește Emilia, explicând modul diferit de raportare la actul artistic în cele două culturi. A locuit o perioadă în Coreea unde a studiat pictură și ceramică tradițională și, spune ea, mai mult decât tehnicile noi deprinse, a învățat modestia asiatică în fața materialului și respectul față de maestru.
”La ora de pictură, primul subiect a fost o orhidee; în primele săptămâni a trebuit să exersăm doar prima frunză de orhidee, până am ajuns să simțim tensiunea liniei, grosimea și curbura ei, înclinația perfectă și proporția. Apoi am trecut la trei frunze, și după alte câteva săptămâni de practică, am ajuns la flori. Spre finalul temei, planta ajungea pe o stâncă. La sfârșitul unui an, studenții ar fi trebuit să acopere 4 motive: orhideea, bambusul, floarea de prun și crizantema”.
Spune că în Asia originalitatea are valoare și capătă sens numai după multă muncă. Își amintește și acum când s-a așezat la roata olarului, în atelierul maestrului său coreean și după ce i-a arătat scurt cum se face un ceainic, i-a cerut să facă o sută. ”Mâinile au memorie”.
Dragostea Emiliei pentru ceramică a început foarte devreme, din copilărie. Când avea vreo zece ani, descoperea fascinată cum doamna profesoară de la Casa Pionierilor reușea să dea viață lutului, modelându-l cu răbdare și pricepere. S-a simțit ca acasă în lumea asta plină de magie și se visa, încă de pe atunci, o artistă în domeniu.
Astăzi, lutul reprezintă pentru Emilia un mod de viață, căci, în 2013, a deschis la Brașov, alături de soțul său coreean, propriul atelier – Bufnița Ceramică. Și-a definit, în timp, un stil propriu, ușor recognoscibil, care nu ține cont de tendințe, ci de principii în care crede.
”Lucrez cu lut organic, din natură direct, amestecat doar cu apă”, spune ea. ”Aleg glazuri non toxice. Pentru mine e important să știu că rămân aproape de natură, de pământ. Sunt cinci zile pe săptâmănă în atelier și sunt mai sănătoasă lucrând cu materiale naturale și fiind înconjurată de imagini frumoase și lumină. Cred că stilul meu vine mult din faptul că îmi place să lucrez cu mâinile. Estetica liniilor simple se potrivește bine unui ceramist care lucrează cu matrițe sau șabloane. Piesele mele sunt inspirate din natură, mă atrag mai puțin decorurile geometrice. Dacă o piesă finalizată are încă amprenta mâinii pe ea, mă face fericită”.
Emilia găsește inspirație în toate frumusețile lumii: anotimpuri, flori, copii, fenomene naturale, pietrele sau apa. Inclusiv, ceramica altor artiști poate deveni sursă de inspirație. De multe ori se încăpățânează să descopere cum sunt făcute anumite obiecte, chiar dacă nu ar aplica vreodată tehnicile respective.
”Cea mai importantă calitate a ceramistului este dragostea față de lut. Mai mult decât răbdare și migală, ai nevoie să “pricepi” lutul, să simți cum și ce poți face cu el”, crede Emilia. ”De multe ori am un plan definit în minte sau în caiet, dar mâna și lutul împreună întotdeauna aduc ceva-ul decisiv. Alteori, iau o bucată de pământ în mâini și mă joc.”
În atelier, Emilia nu simte că muncește. Este fericită să facă ceea ce-i place. Întotdeauna a crezut că talentul susținut de muncă este calea către succes. Firește, consideră că în egală măsură, contează disciplina și ordinea, puterea de a continua și pemanenta dorință de evoluție.
Ca în cazul oricărui alt creativ, munca nu se limitează strict la piesele lucrate în atelier. Este nevoie, totodată, de promovare, fie în online, fie prin participare la târguri de profil. Altă componentă la care Emilia ține mult este partea de cursuri de ceramică, pentru că are astfel prilejul unic de a interacționa direct cu cei care le apreciază arta. În plus, nu e bucurie mai mare decât să poată transmită mai departe magia prelucrării ceramicii.
”Vin tot felul de oameni la noi, între 7 și 70 de ani, care mai de care mai colorați și interesanți. Unii vin să se liniștească, alții au agenda cu proiecte, alții vin trimiși de psihoterapeut. Unii vor să învețe să își folosească ambele mâini bine, unii vor să își facă toată vesela din casă, iar alții nu mai pot pleca”, spune Emilia.
Produsele Bufnița Ceramică pot fi admirate pe pagina de Facebook, la târgurile de profil din țară, și, bineînțeles, în atelierul din Brașov. Acolo există și o mini-expoziție cu vânzare.
În 2019, Emilia plănuiește să extindă colecțiile de succes din anii anteriori și să se axeze puțin și pe vânzările în afara țării. Un alt proiect la care lucrează este lansarea unei linii de bijuterii.
No Comments