Diana desenează de când se știe. Când era copil, personaliza cu creațiile sale pereții casei, colțurile caietelor sau bucăți rupte din integramele bunicului. Ai ei îi povestesc și acum că i-au descoperit talentul pe la cinci ani când a desenat, ”ca un om mare”, trei ursuleți simpatici foc. Au încurajat-o să își dezvolte pasiunea și nu au făcut greșeala altor părinți de a-și împinge copiii către meserii poate mai bănoase, dar nu neapărat, potrivite. Diana a ajuns astfel să urmeze cursurile Liceului de Arte Plastice ”Nicolae Tonitza” din București, pentru ca apoi să studieze arhitectura de interior în cadrul Universității ”Ion Mincu”.
În urmă cu câțiva ani, Diana și-a surprins toți cunoscuții, spunându-le că are de gând să plece din Capitală și să se mute, cu soțul său, într-un sătuc din Prahova. Ajutați de părinți și vecini, cei doi tineri au construit de la zero o căsuță de 70 de mp, înconjurată de verdeață și pomi fructiferi. Diana a fost cea care a făcut planul și, după ce l-a întors pe toate părțile, a ajuns la formula care să li se potrivească perfect.
Casa este compusă dintr-un living spațios cu bucătărie deschisă și zonă de luat masa (unde își petrec cam toată ziua), o baie, un hol și două dormitoare – cel matrimonial și unul pentru oaspeți, folosit de Diana ca atelier de cusut. Există și mansarda, care e încă la roșu.
”M-am născut și am crescut în București, dar de când mă știu visez să mă mut la țară”, povestește tânăra. ”Pe la șase ani le promiteam bunicilor (unde mi-am petrecut toate vacanțele) că voi fi veterinar și că mă voi muta cu ei, doar să termin școala și vin. Între timp, arta m-a atras tot mai tare de partea ei, iar după liceul de Arte “Nicolae Tonitza”, am luat calea arhitecturii de interior de la “Ion Mincu”. În cei cinci ani de facultate am înțeles că meseria asta îmi permite să iau calea freelanceing-ului și așa m-am întors la prima mea pasiune, viața la țară”.
Căsuța din Prahova a fost ridicată la roșu, în doar o lună. Tatăl Dianei, om harnic și priceput la toate, s-a ocupat de șantier, împreună cu câțiva oameni inimoși care l-au ajutat.
Bineînțeles, au existat și mici provocări care au fost, într-un final, depășite. De exemplu, balconul de pe fațada principală ar fi trebuit să se întindă pe toată lățimea peretelui. Dintr-o eroare, a ieșit mult mai mic și acum pare un fel de nas al casei, glumește Diana.
Interiorul se inspiră mult din frumusețea naturii. Pereți verzi, ilustrații botanice, tonuri potolite de ocru și accente de teracotă sunt elemente care transformă spațiul într-unul viu și prietenos. Lemnul adaugă și el căldură. La fel și pernuțele decorative care își mută des locul, peste tot prin casă. Diana adoră să meșterească sau să găsească întrebuințări noi pentru obiecte ce erau pe punctul de a fi aruncate. De exemplu, polițele din bucătărie sunt resturi din dușumea, la fel și masa, iar perdeaua de in din sufragerie e, de fapt, o fostă lenjerie de pat. Și scaunele din dining au fost recuperate, după ce li s-a schimbat tapițeria.
”Cu amenajarea nu am terminat încă, pentru că mereu mai văd câte ceva ce aș vrea să schimb. Una dintre pasiunile mele e inversatul covoarelor”, râde Diana. ”Azi e covorul în living, mâine îl mut în dormitor. La fel și cu pernuțele decorative sau perdelele. Îmi place senzația de nou, de schimbare și chiar dacă nu e o schimbare în sine, spațiul capătă un aer nou”.
Diana recunoaște că i-ar fi greu să aleagă un singur loc preferat din casă. Băncuța de la intrare, dulapul pe care tatăl ei l-a construit sub scara interioară sau peretele plin de borcane din bucătărie, toate îi sunt la fel de dragi pentru că poartă amprenta personală. Sunt lucruri meșterite cu atenție care au prins, cumva, suflet.
Cocheta căsuță e un cumul de amintiri și experiențe, de frânturi de viață care s-au așezat firesc în fiecare colțișor. Fără să-și propună asta neapărat, Diana a integrat în arhitectura și amenajarea locuinței sale, câte un pic din călătoriile făcute cu soțul său. De pildă, galbenul fațadei îi aduce aminte de plimbările prin Lisabona, în timp ce veranda pare să facă trimitere la cabanele suedezilor. Din Maroc, a adus doi tabureți care și-au găsit locul în living, iar din târgurile daneze de vechituri a cumpărat o parte din colecția de farfurii.
”Sincer, casa asta e locul meu preferat din toată lumea. Și nu spun asta pentru că e casa mea. În București, de exemplu, livingul nu se umplea niciodată cu o lumină gălbuie după-amiaza. Nici nu se auzeau cocoșii cântând dimineața, nici nu mirosea a iarbă verde când deschideam geamul. Nici nu îmi aducea vântul petale de flori de cais pe preșul de la ușă. Sunt detaliile mici cele ce își fac cuib în inima ta”, spune tânăra.
Viața la țară este redată perfect în ilustrațiile Dianei. Vietățile din ogradă sunt surprinse în acuarelă și imortalizate, în detaliu, pe coli albe de hârtie. La fel, florile delicate sau păsările cu penaj colorat care o trezesc în zorii zilei cu ciripitul lor cristalin.
Diana spune că nu toată lumea s-ar adapta la viața la sat, dar pentru ea și pentru soțul său schimbarea mediului a fost cel mai bun lucru care li s-ar fi putut întâmpla. Știe că oamenii sunt diferiți, de aceea se ferește să dea sfaturi. Crede însă că e important să te cunoști bine, înainte să faci un pas atât de important.
”Eu sunt cea mai fericită la țară, dar pentru altcineva ar putea fi izolare și un chin total. Dacă îti place să fii în centrul acțiunii, să mergi la cumpărături, să iei masa în oraș și să fii în ton cu tot ce e nou, atunci nu-i de tine. În schimb, dacă îți stă inima de bucurie când vezi un câmp cu iarbă, când auzi cocoșii, când mirose a fân și preferi umbra nucului în miezul verii în locul aerului condiționat din Mall, atunci o să iubești să stai la sat”.
Diana este un om super-activ și cu un optimism de invidiat. Este designer, ilustrator și blogger. Adoră să meșterească, să gătească, să coase sau să lucreze în grădină. Este activă și pe Instagram, iar dacă îi dai un follow (ceea ce îți recomand din toată inima), o să îți vină să împachetezi totul și să te muți la țară. Garantat! 🙂 O găsești și pe www.dianadragne.ro.
No Comments