A lucrat 12 ani în bancă, însă marea sa pasiune este designul interior. Uite ce frumos a amenajat casa bunicii!

Ligia și-a petrecut primii ani ai copilăriei alergând prin curtea plină de verdeață a bunicilor săi, undeva, într-un sat din apropierea Capitalei. A locuit acolo până a venit timpul să meargă la școală, însă căsuța bătrânească din Crevedia Mică i-a rămas mereu la fel de dragă. În urmă cu 15 ani, după moartea bunicii, casa a rămas nelocuită, iar acest lucru începuse să se vadă. A hotărât, în cele din urmă, să o renoveze, chiar dacă nu avea un buget care să îi permită să facă schimbări considerabile.

”Am avut norocul să dăm peste o rudă mai îndepărtată, cu ceva cunoștințe în domeniul construcțiilor. A fost dispus să ne ajute și a acceptat să îi dăm banii în rate. Casa nu era deteriorată rău, însă nu se putea dormi peste noapte acolo. Ne-am apucat de treabă și încet, încet proiectul a început să capete contur”, povestește proprietara.

Pentru Ligia și soțul ei, a devenit o obișnuință să își petreacă weekend-urile la Crevedia Mică, iar cei doi copii – o fetiță de șapte ani și un băiețel de trei, adoră să alerge vara printre pomii fructiferi din curte. Numeroși prieteni le trec pragul încercând să scape de aglomerația din București, așa că de obicei casa este plină de oaspeți și de voie bună. ”Cei care vin în vizită sunt surprinși de frumusețea locurilor, mai ales că suntem atât de aproape de oraș. Satul este aşezat pe un deal, iar împrejurimile au un farmec aparte. Pădurea este la doar câţiva paşi de noi, iar întreaga zonă inspiră o linişte de nedescris”, spune tânăra.

Au construit o mansardă pentru a câştiga mai mult spaţiu şi au regândit compartimentarea interiorului. Peretele dintre cele două camere „de la drum” a fost demolat  şi în locul lor au amenajat un living cochet şi spaţios. La parter, mai este un dormitor şi bucătăria, iar la etaj regăsim o altă zonă de şedere, o baie şi camera princhindeilor. Când s-au apucat de renovări, Ligia şi Mihai plănuiau să transforme casa într-o reşedinţă de vară, însă, în prezent se poate locui aici pe tot parcursul anului. „După ce am instalat soba cu boiler încorporat şi am pus calorifere în fiecare cameră, problema încălzirii s-a rezolvat definitiv. Ne putem muta oricând”, spune, zâmbind, Ligia.

„Dacă nu aş avea-o pe cea mică la şcoală, m-aş gândi serios să fac naveta. Sunt însă legată şi de Bucureşti. Toţi prietenii mei sunt acolo, aşa că mi-ar fi greu să renunţ de tot la oraş”, adaugă ea. Frumuseţea acestei case ţine, în primul rând, de felul în care a fost amenajată, iar aici meritul este în totalitate al proprietarei. Majoritatea obiectelor sunt vechi şi fiecare în parte are propria poveste. Maşina de cusut, din zona de living, a fost a străbunicii Ligiei şi are în jur de 100 de ani. A fost recondiţionată, iar acum este una dintre piesele de rezistenţă ale interiorului.

Mobila veche a fost păstrată, dar cu greu o mai recunoşti după ce a fost vopsită într-o nuanţă deschisă de gri.

„Rama cu fotografii, aşezate în ordine cronologică, un soi de arbore genealogic este, de fapt, ferestra de la camera în care dormeam cu bunicii, iar televizorul Sport este primul meu televizor. Are acceaşi vârstă cu mine”, spune Ligia.

„În bucătărie aveam sobă şi plită. Era locul preferat al meu şi al fratelui meu”. Masa şi scaunele au fost recondiţionate şi vopsite în alb, iar rafturile agăţate pe perete sunt făcute din lemn vechi, recuperat după demolarea grajdului. „Toată vara am meşterit, am zugrăvit, am reparat. Cumva, am şi vrut să am momentul acesta, să mă rup de Bucureşti. Am făcut totul cu mare plăcere şi cred că mi-am descoperit un nou hobby. După 12 ani de lucru în sistemul bancar, am simţit nevoia unei schimbări, aşa că în iarnă am renunţat la locul de muncă şi vreau să mă dedic unor proiecte care să mă reprezinte cu adevărat”, mai spune tânăra.

Ligia este foarte pasionată de designul interior, iar în casa bunicilor a avut prilejul să pună în practică cele mai năstruşnice idei. A mizat mult pe caracterul original al clădirii, iar în amenajare a folosit doar obiecte dragi.

„Am avut numeroase discuţii în contradictoriu cu echipa de muncitori care s-a ocupat de renovare. Nu înţelegeau de ce vreau să las plafonul acoperit cu scândură şi grinzi la vedere sau de ce nu sunt de acord cu gletuirea pereţilor. Le-am explicat că îmi doresc ca încăperile să pară proaspăt văruite. Au fost miraţi de ideile mele, dar până la urmă a ieşit exact ce trebuia”, povesteşte proprietara.

Bulastrada din lemn a scării interioare ce duce la mansardă a fost vopsită şi ea în alb, iar sub a fost aşezat un dulap moştenit de la străbunici.

În baie, o scară din lemn făcută de bunicul Ligiei este folosită pe post de suport pentru prosoape.

Cufărul este găsit şi recondiţionat, iar masca de la cadă este ideea proprietarei, pusă în practică de soţul ei, Mihai.

Curtea spaţioasă, cu o suprafaţă de 2.000 de mp, este umbrită de corcoduşi bătrâni, vişini, soci, salcâmi, un păr de aproape 90 de ani,  o mulţime de nuci, duzi, pruni, meri şi gutui. „Cam tot ce poţi găsi în curtea unui om gospodar de la sat”, completează Ligia.

„Via nu mai există, dar am reuşit să salvăm bolta, iar in locul viei am plantat vreo 200 de butaşi de lavandă. Pusesem şi câţiva arbuşti ornamentali, dar i-a mâncat Puf”, povesteşte zâmbind, făcând referire la căţelul familiei.

Pe perioada verii, Ligia este hotărâtă să se mute aici, împreună cu familia. Nu vrea, sub nici o formă, să  închirieze căsuţa de la Crevedia Mică, chiar dacă a primit câteva oferte concrete în acest sens. Ia în calcul însă organizarea unor petreceri în aer liber sau workshopuri creative pentru prichindei.

Mi-a plăcut mult povestea acestei case şi felul în care a fost gândită amenjarea. O dovadă clară că poţi obţine rezultate remarcabile, fără să te coste o avere. Totul ţine de imaginaţia fiecăruia!