Proiecte

Povestea conacului din Adunații Copăceni care a devenit a doua casă pentru copiii cu boli incurabile

Anul trecut, Fundația Hospice România inaugura, pe moșia de două hectare de la  Adunații Copăceni primul centru socio-medical destinat copiilor cu boli incurabile. O investiție de peste 1,7 milioane de euro, bani adunați exclusiv din sponsorizări și donații private. De altfel, și conacul, construit undeva la sfârșitul secolului XIX, este o donație făcută de moștenitorii familiei Florescu, una dintre marile familii nobiliare ale țării noastre, cu o istorie ce se întinde pe durata a cinci, șase secole.

La Adunații Copăceni, copii cărora medicii nu le mai dădeau nici o speranță beneficiază, gratuit, de îngrijire paliativă. Asta înseamnă programe complexe pe zona educaţională, ludică și psihologică, sub supravegherea unui personal cu pregătire de specialitate temeinică. Iarăși, un mare avantaj al centrului, este că oferă opțiune de cazare familiilor celor mici, lucru care nu se întâmplă în sistemul de stat.

Conacul Florescu, înainte de renovare

Centrul Hospice este un proiect unic nu doar în România, ci în întreaga regiune. Cuprinde o unitate cu 12 paturi destinată  îngrijirii paliative a copiilor, spaţii pentru activităţi educativ-terapeutice, şase apartamente sociale dedicate familiilor aflate în situaţii limită, un centru educaţional, un centru de zi pentru diferite terapii ocupaţionale, o clădire destinată activităţilor de kinetoterapie, o clădire destinată taberelor de vară, un centru de terapie pentru familii şi un centru educaţional destinat personalului medical.

Conacul a trecut prin multe etape mai puțin fericite, până să devină ceea ce este astăzi

Conacul, amplasat pe domeniul de două hectare din Adunații Copăceni, județul Giurgiu, are o istorie fascinantă, deși multe detalii din trecutul său rămân încă învăluite în mister. Se bănuiește că ar fi construit în jurul lui 1897. Apare însă oficial în arhive începând cu anul 1919. Multă vreme a fost folosit ca reședință de vară de către Richard Soepkez (1873 – 1939), director al Băncii Marmorosch – Blank și senator ales pe listele Partidului Naţional Tărănesc, pentru ca mai târziu să intre în posesia familiei Florescu. Nu se știe cine a fost primul proprietar al conacului și nici cine l-a proiectat, dar prin legendele locului apare numele arhitectului francez, Paul Gottereau.

 

Începând cu anii ’40, la scurt timp după moartea lui Richard Soepkez, soarta micului conac se schimbă dramatic. Moșia este expropiată și transformată în fermă model. Alte orori se întâmplă în perioada războiului, când conacul este jefuit de armata rusă. În ’49, ajunge să fie naționalizat și folosit ca anexă a Fermei Comitetului Central al Partidului. Mai târziu, clădirile de pe domeniul de la Adunații Copăceni vor funcționa ca spațiu de cazare pentru muncitorii aduși să lucreze la fermă, iar conacul propriu zis devine grădiniță pentru copiii acestora și pentru alți copii din sat.

O lungă perioadă, proprietatea a fost lăsată de izbeliște, degradându-se înfiorător de la un an la altul. Abia în 1997, conacul a revenit în posesia moștenitorilor de drept care l-au donat, în 2012, Fundației Hospice ”Casa Speranței”. ONG-ul s-a ocupat, în toți acești ani, de strângerea de fonduri pentru a salva clădirea și a o transforma în centrul modern de astăzi, specializat în îngrijirea paliativă a copiilor cu boli incurabile.

Conacul este monument istoric, de categoria B, așa că renovarea s-a făcut respectând elementele originale de arhitectură. În momentul începerii lucrărilor, interioarele mai păstrau doar o vagă urmă a ceea ce trebuie să fi fost ele cândva. Clădirea ajunsese într-o stare jalnică, infiltrațiile prin acoperiș afectaseră pereții, iar pardoselile din parchet erau distruse de umezeală și uzură mecanică. Ușile interioare fuseseră sufocate de straturi succesive de vopsea de ulei, unele fiind chiar vandalizate. La fel de jalnic arătau ferestrele și partea de lemnărie a vestibulului.

Oamenii care știu povestea conacului amintesc de perioada lui de glorie: pereți lambrisați cu panouri din lemn și mătase cu motive chinezești, tavane din lemn și ornamente realizate cu o migală greu de închipuit. Conacul a fost construit în mai multe etape, ceea ce a dus la suprapunerea și coabitarea mai multor stiluri, clădirea transformându-se astfel într-un martor al unei jumătăți de secol din istoria arhitecturii românești.

Detaliu arcada din ipsos

Din fericire, în urma investițiilor făcute de Fundația Hospice, întregul domeniu de la Adunații Copăceni a renăscut din propria cenușă. Renovările au ținut cont de trecutul glorios al locului, deși misiunea nu a fost, nici pe departe, una lipsită de provocări. Fațada sobră, în stil neoclasic, cu inserții neoromânești și moderniste și-a recăpătat eleganța din trecut. La fel și interiorul, îndeosebi partea de lemnărie, de care s-a ocupat ebenistul Irinel Gheorghe. Restauratorul a lucrat aproape doi ani, alături de echipa sa, pentru a reproduce întocmai fiecare mic detaliu al  tavanelor, ferestrelor, vestibulului neoromânesc sau scării interioare din lemn. E o lucrare la care a muncit enorm (doar suprafața plafonului a fost de 720 de mp), dar care îi este foarte dragă. Nu doar pentru rezultatul final, ci pentru tot ce înseamnă acum moșia de la Adunații Copăceni.

Piesa de rezistență a conacului este, fără doar și poate, scara interioară. Restaurarea ei a durat mai bine de un an pentru că lemnul fusese afectat serios de mucegai și de atacul insectelor. A fost demontată complet și transportată la atelierul ebenistului Irinel Gheorghe din Capitală. Acolo s-au urmat toți pașii prevăzuți în restaurare și s-a reușit recuperarea tuturor elementelor în proporție de peste 90%. Rezultatul este impecabil, fiind apreciat chiar și de Prințul Charles la vizitarea conacului.

Centrul Hospice ”Casa Speranței” de la Adunații Copăceni a fost inaugurat anul trecut, însă fundația are încă nevoie de sprijin pentru a susține toate cheltuielile de întreținere și programele desfășurate pentru îngrijirea copiilor bolnavi. Poți contribui și tu, făcând o donație pe site-ul fundației www.copaceni.hospice.ro.

Pentru lucrări de restaurare, nu ezita să îl contactezi pe ing. ebenist Irinel Gheorghe. Îl găsești în atelierul său din Șoseaua Prelungirea Giurgiului 235, Sector 4, București sau pe internet la următoarele adrese: www.restaurare-lemn.ro sau www.restaurare-mobilă.ro.

Îți las mai jos un clip video în care poți să îți dai seama de migala cu care a fost restaurată lemnăria conacului, îndeosebi scara interioară.

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *