Laura este bucureșteancă get-beget, dar a acceptat, fără să stea prea mult pe gânduri, propunerea de a se muta cu serviciul, la Deva. Avea ceva cunoștințe acolo, iar zona i s-a părut deosebit de frumoasă și de liniștită, așa că a privit schimbarea ca pe o provocare ce merită acceptată. Primul pas a fost căutarea unei locuințe, iar întâmplarea a făcut ca lucrurile să se așeze destul de repede. Pe olx, a dat peste un anunț care i-a atras atenția. O căsuță bătrânească, cu prispă largă de lemn și temelie de piatră, la câțiva kilometri de Deva, aştepta să îşi găsească noi cumpărători. Casa din Băița fusese folosită ani buni ca reşedinţă de vacanţă, aşa că se impuneau mici reparații, însă Laura a știut, din primul moment, că acela avea să fie începutul unei noi aventuri. ”Vine un moment în viaţă în care îți dai seama că îți dorești altceva. Cauţi un ritm mai domol, mai aşezat, vrei să te bucuri mai mult de lucrurile simple”, spune bucureşteanca, motivându-şi decizia de a părăsi Capitala. „Am vândut apartamentul, şi am decis să venim aici, aproape de depresiunea Zarandului. Este o zonă nemaipomenită, de o frumuseţe aparte”, spune Laura.
Casa este din chirpici, construită în anii ’60, pe structură de lemn, ca mai toate gospodăriile din regiune. Prispa înaltă, sprijinită pe o fundaţie de piatră de râu, este un loc de regăsire ce îţi dă un plăcut sentiment de linişte şi libertate.
Casa nu e foarte mare, ci atât cât îi trebuie omului de la oraş pentru a avea confort după o viaţă întreagă trăită la bloc.
Foştii proprietari au dărâmat zidurile din chirpici şi le-au înlocuit cu cărămidă, având însă grijă să nu modifice structura casei. Baia a fost amenajată într-o încăpere în care fusese, cândva, cuptorul de pâine.
”Ne-am mutat în vară și ne-am dat seama că ar mai fi câte ceva de lucru, dar vom face totul, în timp. Nu vreau să fac schimbări majore. Îmi place casa așa cum este, cu grinzile mari de stejar, cu soba de teracotă. Avem chiar și un șemineu, într-una din camere. O să fie nevoie de câteva reparații la acoperiș, dar nu e nimic urgent”, adaugă Laura.
În Capitală, a lăsat copiii, deja adulți cu familiile și viețile lor, dar și o sumedenie de amintiri din anii petrecuți acolo. Nu regretă nici un moment schimbarea, căci, spune ea, zâmbind, dacă nu faci schimbări în viață, simți că prinzi mucegai. Încet-încet, a învățat să se gospodărească și de multe ori nici nu își dă seama cum trece timpul. Cel mai mult îi place grădina, diferită de o curte de țară, ci mai degrabă cu aer de pensiune, cu brazi și pomi fructiferi.
”Vreau să încerc anul viitor să cultiv o mică grădină. Nimic complicat pentru că nu mă pricep, ceva mai mult ca hobby”, spune bucureșteanca. ”Este o experiență nouă și învăț lucrurile din mers, dar mă bucur de tot ce mi se întâmplă. Ziua mi-o petrec numai afară. Nu simt nevoia să intru în casă decât la lăsarea serii”.
Cu un optimism molipsitor, Laura spune că se bucură că nu a lăsat lucrurile la nivel de proiect, ci a profitat de împrejurări pentru ca totul să devină realitate. Este un sfat pe care îl dă, fără ezitare, tuturor celor care îndrăznesc să creadă în visurile lor.
No Comments