Acum câțiva ani, a primit de la o prietenă apropiată o carte care se numea ”Cum să-ți îndeplinești visurile” și i-a plăcut atât de tare, că a citit-o pe nerăsuflate, din scoarță în scoarță. Dar cumva lectura a pus-o pe gânduri, căci după ce lucrase douăzeci și ceva de ani, dintre care șaisprezece în publicitate, își dădea seama cât de puțin se ocupase în tot acest timp de lucruri care să o mulțumească sufletește. Se concentrase pe carieră, pe familie, și nici nu a simțit când fiica ei a devenit un adult în toată regula, gata să ia viața în piept, cu bunele și cu relele sale. A decis atunci că are nevoie de o schimbare și a început să se gândească foarte serios la lucrurile care o fac cu adevărat fericită. De fiecare dată când căuta răspunsuri, îi apărea în minte satul Cojocna, unde părinții soțului aveau o căbănuță. Aici era locul de maximă libertate pentru întreaga familie, căci puteau să scape de aglomerația din Cluj și să își petreacă timpul împreună, în aer liber, înconjurați de plante și de animale.
”Eu și soțul meu ne-am dorit întotdeauna o casă, undeva în afara orașului, dar nu aveam posibilități financiare pentru o investiție consistentă”, povestește Claudia. ”Mai sus de casa părinților, în Cojocna, era o casa care aparținuse cândva bunicilor, dar care fusese vândută pentru că nu aveai dreptul atunci la două proprietăți. Am răscumpărat-o, acum câțiva ani, de la moștenitorii bătrânicii ce locuise acolo”.
A fost multă bătaie de cap până a reușit să obțină acordul tuturor moștenitorilor. La un moment dat părea chiar că vânzarea nu o să ajungă să se mai concretizeze. După patru ani de încercări, însă, căsuța din Cojocna avea să își găsească noii proprietari. Claudia își amintește că o perioadă venea cu soțul doar în weekend-uri, dar parcă nu o mai trăgea inima să se întoarcă în Cluj, după clipele de relaxare petrecute la sat. În cele din urmă, au decis să se mute definitiv la Cojocna și să încerce să se adapteze la viața rurală din Ardeal.
”A trebuit să renovăm casa, pentru că nu era în cea mai bună formă când am cumpărat-o. Norocul e că am un soț priceput la toate care s-a ocupat de lucrări”, spune Claudia. ”Nu a fost dificil să ne adaptăm pentru că mutarea s-a făcut treptat. Știam la ce să ne așteptăm, trăiserăm deja o perioadă la Cojocna. Nu eram neapărat orășenii aventurieri care se retrag la sat, încercând să rupă ritmul vieții. Avem toate utilitățile aici, electricitate, gaz, apă curentă, chit că nu le-am avut de la început. Marea mea bucurie este că am parte de liniște și că pot să mă bucur de natură. Am tot felul de animăluțe pe lângă casă: pisici, câini, găinușe, am avut și iepurași. De toate”, spune, zâmbind, Claudia.
Timpul petrecut în tihnă, fără presiunea unui job cu program fix, i-a oferit oportunitatea de a-și redescoperi latura creativă. Așa a început să tricoteze mărunțișuri, huse pentru căni și ceainice, fețe de pernă, papucei de casa, jucării, lucruri simpatice care încălzesc casele iubitorilor de frumos. Atelierul Păpădiei, căci așa se numește pasiunea sa, transformată într-o mică afacere, a pornit, de fapt de la fiica Claudiei. Tânăra și-a rugat mama să-i tricoteze o husă pentru o cană de ceai, așa cum văzuse pe internet, și de aici lucrurile au evoluat către o îndeletnicire nouă, practicată mai mult ca relaxare.
”Tricotasem în tinerețe, dar nu pot să spun că mai știam mare lucru”, recunoaște Claudia. ”Am făcut husa respectivă. Rezultatul nu a fost neapărat ceva cu care să mă mândresc, dar am exersat în continuare și lucrurile au ieșit din ce în ce mai bine. Am făcut o husă pentru cumnata mea și i-a plăcut tare mult. A publicat pe rețelele de socializare o fotografie și de acolo lumea a început să întrebe despre produse, cât costă și cum le pot cumpăra”.
Încurajată de feedback-ul primit, Claudia și-a făcut o pagină de Facebook cu fotografii de prezentare și în scurt timp, atelierul s-a remarcat pe segmentul iubitorilor de handmade. Vinde chiar și în două librării din Cluj care au încurajat-o de la început să își ia în serios acest hobby. Spune că s-a temut să înființeze un PFA, pentru nu știa cum se administrează, dar acum lucrurile s-au așezat și merg cumva de la sine.
”Toamna este perioada cu cele mai multe comenzi. Este vremea ceaiului și a cănuțelor îmbrăcate. Nici nu-ți pot spune ce plăcere este să tricotezi lângă sobă, când se lasă frigul afară”, spune ea.
Dacă ar fi să le dea un sfat celor care vor să renunțe la oraș pentru o viață liniștită la țară, Claudia e de părere că schimbarea nu s-ar potrivi oricui. La sat, e musai să știi să faci cam de toate, să te gospodărești și să fii obișnuit cu efortul fizic pentru că mai mereu trebuie să te ocupi de ceva pe lângă casă. Totuși, libertatea pe care o găsești aici este hrană pentru suflet, crede ea și te face să apreciezi altfel lucrurile mărunte ale vieții.
Găsești minunățiile făcute de Claudia pe pagina de Facebook/AtelierulPăpădiei. Nici nu știi pe ce să-ți oprești privirea. 🙂
No Comments