De vorbă cu Andra Badea despre cuteOsheniile care ne descrețesc fruntea de fiecare dată când deschidem Facebook-ul

Imposibil să nu fi dat măcar o dată cu ochii de cuteOsheniile Andrei Badea în toți anii ăștia în care ne-a înveselit newsfeed-ul Facebook-ului, colorându-l cu personajele sale zâmbărețe. Pasiunea pentru grafică și-a descoperit-o în primul an de facultate, a urmat apoi o carieră în publicitate ca art director, iar din 2017 se concentrează exclusiv pe proiectul său, dezvoltându-l cu mult entuziasm și dăruire. CuteOsheniile au fost la început un hobby, apoi un second job, însă acum sunt o lume în sine, creionată cu mult umor de Andra. Simpaticele personaje ne salută cu optimism din cărțile pentru copii, postere sau cartoline, dar și de pe piese de mobilier, făcute special pentru acei oameni care reușesc să privească încă viața prin ochi de copil. În continuare, am să o las pe ea să îți povestească întreaga aventura a cuteOsheniilor și cum a decis să facă pasul către freelancing.

Vreau să te întreb, în primul rând, cum a început povestea asta a cuteOsheniilor, pentru că știu că nu ai neapărat un background în domeniul artelor.

Da, mi-am dat seama târziu că îmi place să desenez și și mai târziu că aș putea trăi din asta. Interesul pentru grafică a început în primul an de facultate și s-a transformat în jobul de art director pe care l-am avut timp de 9 ani. Ilustrația a încăput timid pe lângă asta multă vreme ca hobby, apoi ca second job. În primii ani, 2009 – 2012, am avut doar câteva expoziții de grup și câteva mici proiecte comerciale. Cărturești cred că a fost primul meu client. În 2012 am pictat două comode pentru IKEA și atunci a apărut și partea asta de pictat pe obiecte și s-au conturat și cuteOsheniile în stilul în care sunt acum.

Îți mai aduci aminte prima cuteOshenie pe care ai făcut-o?

Da, se numea Pofta și era o fetiță ‘disperată’ care se cățăra spre o acadea gigant.

Când ți-ai dat seama că ai putea să îți transformi pasiunea asta pentru ilustrație într-un full time job?

Într-un full time job? Foarte târziu, haha! Chiar dacă proiectele se înmulțeau, îmi era frică să renunț la jobul de zi și la siguranța salariului și nu eram suficient de încrezătoare că o să reușesc. Nici acum nu pot spune că sunt 100% sigură, dar am un an în spate de când fac doar ilustrație și am mai prins ceva curaj. Ideea e că trebuie la un moment dat să testezi asta dacă vrei sa crești profesional, dacă vrei să iei proiecte mai multe și mai interesante. Pentru că la un moment dat, atingi maximum ce poți face de la 17.00 la 9 și în weekend, iar riscul este să rămâi blocat în punctul ăla până te plafonezi și renunți.

Experiența ca Art Director într-o agenție de publicitate te-a ajutat în vreun fel în dezvoltarea proiectului?

Cred că în primul rând mă ajută să mă organizez. Sunt mai ‘călită’ când vine vorba de discuții cu clientul, feedback, timeline și deadline-uri. Și îmi place să lucrez cu briefuri, probleme de rezolvat, concepte etc. În schimb, nu mă ajută pe cât ai crede la partea de self-promo. Curios, dar simt că sunt mai bună la a gândi soluții pentru proiectele altora, decât la a mă promova pe mine și munca mea.

Ai început prin însuflețirea pieselor de mobilier cu personajele tale haioase. Cel puțin eu așa te-am descoperit în online, cu câțiva ani în urmă. Cum îți dai seama ce cuteOshenii i se potrivesc unui anumit client?

De obicei, clientul are o tema deja gândită – fie că e o poveste personală, un interes pentru artă sau un animal preferat și pornim de acolo. Dacă proiectul e ‘la liber’ atunci pregătesc eu un set de întrebări care mă ajută: cum folosește piesa de mobilier, în ce camera stă, cine o folosește, ce culori sunt în casă sau care sunt culorile preferate, hobby-uri și alte preferințe de-ale clientului etc.

Care a fost cea mai neobișnuită cerere pe partea asta de mobilier pictat?

Neobișnuită nu știu dacă e, dar mi s-a părut interesantă: am pictat povestea de dragoste a unui cuplu,  în 4 secvențe,  pe o măsuță de cafea care era cadoul lor de nuntă.

Ce vopseluri folosești și cam cât durează tot procesul?

Folosesc acrilice, iar procesul durează în medie două săptămâni, în funcție de piesa de mobilier, subiect sau de colaborarea cu clientul.

Care sunt pașii care trebuie urmați când pictezi mobilă? Ai lucrat și pe piese vechi? 

Am lucrat și pe o piesă foarte veche, da, dar de cele mai multe ori e vorba de piese relativ noi sau chiar cumpărate special. Dacă e vorba de o piesă mai veche, încep cu decaparea vopselei inițiale și a lacului, apoi mici reparații la suprafața lemnului – dacă e cazul și înlocuirea diferitelor accesorii cum ar fi mânerele. Nu aș putea spune că restaurez un obiect, asta e o artă în sine pe care o fac alții mult mai bine. Doar îl pregătesc pentru o viață nouă. În rest, vorbim de pregătirea suprafeței prin șlefuire, o bază de grund alb și apoi trec la pictat. Ce e important de reținut este că piesele de lemn sunt cele care ies cel mai bine și durează cel mai mult. Palul sau alte combinații sunt mai dificil de prelucrat și pictura se duce mai repede.

Aparat de radio vintage, înveselit cu cuteOshenii

Ce mi-a plăcut încă de la început este că ai ales să te exprimi prin intermediul personajelor tale. Este neobișnuit, cel puțin în cazul picturii pe mobilier unde regăsim, de cele mai multe ori, simboluri tradiționale, flori ș.a.m.d. Ai fost tentată să experimentezi și alt tip de ilustrație?

Pictura pe mobilier e pentru mine tot ilustrație, doar alt mediu. Și atunci o gândesc ca o poveste de spus sau ca un concept. Nu sunt în elementul meu cu ilustrația/pictura decorativă, așa că aleg să fac ce mă reprezintă.

Cine sunt, în general, oamenii care îți cumpără cuteOsheniile?

Dacă vorbim de mobilier pictat, atunci clar vorbim de oameni creativi, originali, cu un interes pentru artă și design, dar și jucăuși, îndrăzneți, optimiști, cu suflet de copil.

Proiectul s-a dezvoltat în foarte multe direcții, de la personalizarea mobilierului, până la realizarea de felicitări, hârtie de împachetat, ilustrație de carte pentru copii. Care a fost cea mai mare provocare de până acum?

Cartea de copii a fost o mare provocare pentru mine. Trebuie să creezi un mic univers cu un personaj de care copiii să se atașeze. Și să-i ții de bunăvoie în acel univers, să-i distrezi, să-i înveți ceva nou.

Cum ți se pare freelanceing-ul pentru că nu este doar boemie, așa cum suntem tentați, de multe ori, să credem. 

Aș zice ca flexibilitatea e partea esențială când vine vorba de freelancing și partea cea mai grea pentru mine. Flexibilitate când ți se dă peste cap programul de time management, când apar proiecte peste noapte sau, dimpotrivă, când suflă vântul în inbox. Oricât am încercat și oricât îmi place să fac exceluri peste exceluri și plannere peste plannere, viața de freelancing are o doză obligatorie de imprevizibilitate.

Cum te ocupi de promovare, căci vizibilitatea este foarte importantă pentru un freelancer?

Canalele mele principale sunt Facebook și Instagram. Încerc să postez cât mai des, dar nu îmi iese mereu. N-am încă un plan de postări sau o strategie, deși știu că ar trebui. Am un site www.cuteoshenii.com pe care îl țin, cât de cât, updatat. Acum, de exemplu, sunt în urmă cu câteva proiecte, dar asta și pentru că sunt în proces de schimbare ‘de look’. Alte metode de promovare sunt colaborările, expozițiile de grup, interviurile 🙂

Tu cauți proiectele și colaborările sau funcționează invers?

E un mix. Uneori trimit eu mailuri către oamenii cu care mi-ar plăcea să lucrez și ei revin cu o propunere de proiect. Se poate să revină pe loc, dar de cele mai multe ori revin după câteva săptămâni sau chiar luni, în funcție de când apare ceva potrivit. Dar primesc și proiecte de la oameni cărora le-am fost recomandată sau care m-au găsit pe Facebook sau Instagram.

Către ce ai vrea să se îndrepte cuteOsheniile? Cum vezi dezvoltarea brandului?

Acum încerc să-mi fac mai multe contacte în afară și să iau proiecte de acolo. Recent am făcut o ilustrație editorială pentru Ramona Magazine. Îmi place din ce în ce mai mult ilustrația editoriala și vreau să mă dezvolt și în direcția asta. De asemenea, îmi plac proiectele de advertising unde pot să combin trecutul de art director cu prezentul de ilustrator 🙂 Pe termen mai lung, mi-ar plăcea să găsesc mai multe proiecte de licensing – să fac produse imprimate cu ilustrații de-ale mele, să colaborez cu branduri de haine sau home decor.

Și ultima întrebare: ce sfaturi ai pentru oamenii care visează să își încerce norocul într-un proiect personal?  La ce să se aștepte dacă aleg să urmeze această cale?

Pentru mine cele mai grele lecții de învățat au fost și sunt, în continuare, răbdarea și flexibilitatea. Ele te ajută să treci peste perioadele mai secetoase, peste clienții mai dificili, peste haos. Apoi e important să crezi în proiectul tău, în ceea ce vrei să faci și să te iei în serios. Suficient de în serios încât să investești timp și energie și să-ți pui proiectul acolo sus în lista de priorități. Dar nu atât de în serios încât să nu te mai distrezi deloc.

 

Articole asemănătoare

Tânărul din Sighet care face case tradiționale din... De o frumusețe naturală aparte și cu un patrimoniu arhitectural uriaș, zona Maramureșului nu a scăpat, din păcate, de modernizarea bizară a satului ro...
Campanie pentru renovarea Bisericii Fortificate di... Pe Ligia și pe Raoul Pop îi știi, cu siguranță, mai ales dacă ești adeptul unui stil de viață echilibrat. Cei doi au organizat ani de zile evenimente ...
O romanca i-a cucerit pe straini cu covoarele olte... Pentru Anca Gheorghescu, „acasa” a insemnat tot timpul Romania, chiar daca viata a purtat-o departe de meleagurile natale, de dealurile inverzite ale ...
La țară și-a redescoperit pasiunea pentru tricotat... Acum câțiva ani, a primit de la o prietenă apropiată o carte care se numea ”Cum să-ți îndeplinești visurile” și i-a plăcut atât de tare, că a citit-o ...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *