Arhitectura

Complex neobișnuit, destinat persoanelor vârstnice. Include și o piscină sub formă de spirală

Văzute de departe, cele cinci corpuri de clădire par niște corturi teepee, ascunse printre arbori uriași. Zona este de o frumusețe rară, cu vegetație matură, apă curată și o liniște ce-ți încarcă cu energie fiecare celulă a organismului. Aici, două femei, trecute de 60 de ani, au decis să-și petreacă în tihnă vârsta adultă. E un loc pe care l-au descoperit în urmă cu două decenii. Și-au promis atunci că își vor petrece ultimii ani din viață în peisajul de basm al prefecturii Sizuoka (sudul Japoniei).

Pe Suma și pe Fujioka le leagă o prietenie de-o viață. Au lucrat împreună în sistemul de asistență socială din Tokyo, împărțind mâncare persoanelor cu handicap. Una este îngrijitoare, alta bucătar, dar nu meseria le unește, în mod deosebit, ci faptul că-și ghidează existența după valori comune.

Marea grijă a celor două a fost să nu devină o povară pentru familiile lor. Au anticipat din timp vârsta bătrâneții și au decis să facă tot ce le stă în puteri pentru a avea independență și libertate de mișcare. Așa a apărut ideea proiectului Jikka sau ”Casa Părinților”, în traducere liberă din japoneză.

Complexul a fost realizat de arhitectul Issei Suma, fiul uneia dintre cele două proprietare. Nu a fost deloc ușor, pentru că vorbim de o investiție de aproape o jumătate de milion de dolari. Ideea de la care a pornit totul a fost crearea unui spațiu simplu, dar confortabil, care să își deschidă, la nevoie, porțile pentru alți oaspeți.

”Noi două ne asemănăm foarte mult ca temperament”, spune Nobuko Suma, referindu-se la buna sa prietenă. ”Am lucrat împreună o grămadă de ani și ne-am tot gândit cum să ne ajutăm reciproc după pensionare. Eu am activat în asistență socială și știu foarte bine ce înseamnă să ai în responsabilitate persoane în vârstă. Nu am vrut să-mi împovărez familia. De aceea, m-am gândit să pun pe picioare acest loc”.

Construcția complexului a fost gata într-un an de zile. În 2015, spațiul era deja funcțional. Jikka se află într-o zonă care s-a dezvoltat simțitor în ultima decadă, dar care și-a conservat foarte bine cadrul natural. Distanța de Tokyo este cam de 180 de kilometri. Spectaculos este însă muntele Fuji care își înalță, în depăratare, crestele înzăpezite. Legenda spune că în pădurile din apropiere se antrenau adesea, samuraii. Shizuoka mai este cunoscută și pentru producția de ceai. În anii ’80, ’90, regiunea a devenit foarte populară printre locuitorii din Tokyo care încercau să scape de aglomerația orașului. Mai nou, familiile cu copii aleg să își cumpere case în zonă.

”Clima e prietenoasă, aerul curat, iar apa are un gust de nedescris”, spune Nobuko. ”Putem să cultivăm tot felul de legume, chiar dacă pământul e bătrân. Sunt și foarte mulți oameni stabiliți în apropiere, așa că nu avem de ce să ne plângem”.

Forma celor cinci corpuri de clădire e inspirată de relieful montan, iar folosirea lemnului la exterior face trimitere către uriașii arbori zelkova, aflați pe proprietate. Arhitectul Issei Suma a ținut cont de indicațiile mamei sale și a pus accent pe crearea unui spațiu armonios și funcțional. Încăperile sunt dispuse pe un singur nivel pentru a fi ușor accesibile. În aceeași idee, a fost gândită și piscina interioară, proiectată sub forma unei spirale. Forma neobișnuită a fost propusă de arhitect ca o soluție pentru accesul scaunului cu rotile.

”Mama mi-a spus că asta o să fie ultima ei casă. Mi-a cerut să gândesc un loc în care să primeze simplitatea și care să vorbească despre întoarcerea la natură. Nu am folosit lucruri care să încarce inutil. Am pus accent mai ales pe modul în care pot fi folosite spațiile complexului. Pe viitor, vrem să deschidem porțile pentru diverse activități, dar este un aspect deja luat în calcul din punct de vedere al compartimentării.”

Corpul central adăpostește bucătăria uriașă, cu zonă de dining inclusă. Tavanul, înalt de opt metri, îți dă impresia că te afli într-o catedrală. Razele soarelui pătrund și de deasupra, căci arhitectul a prevăzut o fereastră rotundă chiar în vârful acoperișului.

Este, probabil, cea mai folosită încăpere a complexului. Nabuko își petrece timpul aici făcând pâine și prăjituri, în timp ce Fujioka se ocupă de mâncare. Cele două femei lucrează, în continuare, pentru persoane vârstnice și speră ca, la un moment dat, să poată primi aici și oaspeți.

Cele cinci corpuri de clădire includ bucătăria, două dormitoare și baia. Complexul se află pe un teren cu o suprafață de aproape 2.000 de mp.

Cnn – Photo: Takumi Ota

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *