Cauti un semineu deosebit? Iti recomand sobele ecologice Kiva!

Stii semineele acelea, cu forma arcuita si cu horn inalt, pana in tavan, asezate, de regula, in coltul incaperilor? Sigur le-ai remarcat in sutele de fotografii disponibile pe internet, mai ales pe site-urile dedicate arhitecturii ecologice. Ei bine, m-am gandit sa documentez putin subiectul si sa vad care este istoria acestor sobe din chirpici.

In primul rand, am aflat ca se numesc kiva si sunt specifice regiunii din sud-vestul SUA, mai exact zonei New Mexico. Termenul ”kiva” se refera, de fapt, la incaperile ceremoniale folosite de amerindieni (Pueblanos) pentru ritualuri religioase. Istoria acestor seminee dateaza, din cate se pare, din secolul al VIII-lea. Initial, functia lor era de a incalzi camerele subterane care gazduiau ceremonialele sacre ale nativilor americani.  Au evoluat, in timp, de la o simpla gaura sapata in pamant, pana la forma de stup de albine, pe care o stim astazi.

Semineele kiva sunt prezente in majoritatea locuintelor din New Mexico, fiind un element definitoriu in arhitectura regiunii. Aceste sobe, facute din chirpici, au fost folosite, mai tarziu, de gospodine pentru prepararea hranei. Se regaseau, de regula, in exteriorul casei, pentru ca nu erau prevazute cu acel horn, iar degajarea fumului in incapere ar fi fost un cosmar. Mai tarziu, in perioada ocupatiei conquistadorilor spanioli, undeva in jurul secolului al XVI-lea, s-a gasit aceasta solutie a hornului inalt, pana la tavan, care s-a pastrat pana in zilele noastre.

Principala caracteristica a semineelor kiva este forma lor neobisnuita: partea de jos este mai mare, usurand procesul de degajare a caldurii, iar hornul se ingusteaza, odata cu inaltimea. In afara de eficienta energetica, forma acestor sobe poate fi justificata si prin prisma materialelor de constructie din care sunt realizate. Chirpiciul cantareste destul de mult, asa ca era nevoie de o fundatie mai mare pentru a sustine greutatea partii de sus. Tocmai acest impediment a facut ca semineele kiva de astazi sa fie confectionate din materiale alternative, ce-i drept mai putin ecologice, insa mai usoare si mai practice.

De obicei, sobele sunt asezate in coltul incaperii, iar in prelungirea lor sunt construite, din acelasi material, banci pe care sa te poti relaxa, in voie, ascultand trosnetul lemnelor care ard de zor.

Cupola este decorata, uneori, cu simboluri religioase, indeosebi cruci din lemn sau din fier forjat, semn al influentei spaniole si al inceputurilor catolicismului in acest colt de lume.

De asemenea, baza semineului este ornata, in unele cazuri, cu placi ceramice. Mai trebuie mentionat faptul ca sobele kiva poti fi zugravite, iar paleta variaza, de la alb imaculat, pana la culori indraznete de ruginiu sau verde.

Noile modele de seminee kiva au fost adaptate cerintelor pietei, asa ca au aparut si variante pe gaz. Chiar si forma a suferit modificari importante, hornul alungit disparand, complet, in unele cazuri. In multe locuinte, acest tip de soba a ramas strict un element decorativ. In orice caz, construit dupa tehnica traditionala, semineul kiva este o varianta ideala pentru toti cei care iubesc arhitectura ecologica.

Houzz, Pinterest