Casa cu două feluri de acoperiș: mijlocul e din ardezie, iar capetele din stuf

Neil și soția sa, Helen sunt îndrăgostiți, de când se știu, de arhitectura veche, așa că atunci când s-a ivit prilejul, nu au ezitat  să investească într-o casă tradițională din Oxfordshire, construită undeva la mijlocul secolului al XVII-a. Bineînțeles, nu aveau nici un fel de idee despre ce înseamnă să aduci în prezent o astfel de locuință. Drept dovadă, renovările au durat peste 10 ani și au fost făcute, în mare măsură, de Neil, după orele de program. Casa face parte dintr-un șir de șapte clădiri, folosite în trecut de fermierii din zonă. În momentul achiziției, nu puteai vorbi de o casă, neapărat, ci mai degrabă de o dărăpânătură cu tavane căzute și pereți crăpați. Cei doi nu s-au lăsat descurajați însă și au decis să facă tot ce le stă în putință pentru a salva bătrâna casă.

Pentru Neil, proiectul a fost o provocare majoră, mai ales că este arhitect de profesie. Nu s-a apucat de treabă înainte de a cerceta riguros tot trecutul clădirii. A întrebat prin vecini, a cercetat arhivele locale, a căutat fotografii, schițe sau însemne care să arăte evoluția construcției.

A aflat că, într-adevăr, interiorul suferise modificări semnificative, inclusiv la nivel de compartimentare. Casa nu mai fusese locuită din anii ’80, iar ultimele renovări serioase avuseseră loc, cel mai probabil, prin anii ’50. E bănuiala lui Neil care a descoperit sub o bucată de linoleum un ziar cu ceremonia de încoronare a reginei Elisabeta a II-a.

Din păcate, mijlocul clădirii nu a mai putut fi salvat și a fost reconstruit, de la zero, cu materiale tradiționale. Dar, pentru că Neil a vrut să respecte întru totul fiecare etapă din evoluția casei, a ales o variantă cel puțin neobișnuită, aceea de a face acoperișul din două materiale diferite: ardezie în mijloc și stuf în cele două capete. Corpul refăcut nu este construit după o tehnică tradițională. Mai degrabă, accentul s-a pus pe eficiența energetică. Pereții sunt din beton de cânepă, fiind susținuți de o ramă groasă din lemn de stejar. Zidăria exterioară este din piatră de Cotswolds cu mortar de var.

Materialele folosite, spune Neil, asigură un excelent confort termic. Pereții respiră, iar temperatura din interior este neașteptat de plăcută, indiferent de vremea de afară. Pe timp de iarnă, încălzirea se face parțial cu sobe sau șeminee, parțial prin pardoseală. Aici a fost ceva mai complicat, pentru că a trebuit îndepărtată toată piatra. S-a montat instalația de încălzire, după care totul a fost refăcut complet.

Interiorul pare exterm de autentic, prin prisma finisajelor folosite. Neil și Helen au căzut de acord să păstreze totul cât mai minimal, punând accent pe culori și pe decorațiuni pentru a crea o atmosferă destinsă.

Bârnele sunt la vedere, cam peste tot prin casă, predomină pardoseala din piatră, iar sobele adaugă un farmec de neegalat. Șemineul din living are o poveste aparte.

A fost construit prin anii ’70, dar în spatele său, proprietarii au găsit coșul sobei originale. Ciudată este grinda de deasupra lui. Dacă observi, are câteva însemne scrijelite. Se bănuiește că ar fi fost făcute acum câteva sute de ani pentru a împiedica duhurile rele să intre în casă.

Neil s-a ocupat și de partea de mobilare. El a făcut dulapurile din bucătărie, după care a luat la rând toate site-urile de antichități pentru a găsi obiecte cu personalitate care să se potrivească în decor. Vopseaua a preparat-o singur din ulei de in, ou și apă, amestecate cu dioxid de titan sau oxid de fier. La toate a adaugat un pic de pigment și un mic praf de funingine. Este o soluție care, spune el, îi permite peretelui să respire și care se păstrează nemaipomenit în timp.

Casa din Oxfordshire arată ca și cum ar fi rămas încremenită în timp, deși o parte din ea a fost refăcută de la zero, cu materiale diferite de cele utilizate în trecut. Totuși, păstrează mult din imaginea unei case autentic țărănești. Neil spune că se simte mândru când oamenii îl întreabă ce parte a fost reconstruită, dar are și un pic de frustrare, gândindu-se cât de mult a muncit.

”Problema cu casele de genul ăsta e că nimeni nu-și dă seama cu ce-ai contribuit tu. Își închipuie că au fost așa dintotdeauna”, glumește arhitectul.

Real Homes

Previous Post Next Post

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply